Author: ab-admin

 

Libros de poesía traducidos:

El Dhammapada, El camino de la verdad, con fotografías de Ana Hernández, Arbol Editorial, México, 1981.
Segunda edición de El Dhammapada, Las enseñanzas de Buda, con fotografías de Jorge Vértiz, Arbol Editorial, México, 1990.
Tercera edición de El camino de la verdad, Las enseñanzas del Buda en el Dhammapada, con fotografías de Jorge Vértiz, Arbol Editorial, México, 1994.

Allen Ginsberg, breve antología, Material de lectura Num. 94, Serie Poesía Moderna, UNAM, México, 1982.

Emily Dickinson, breve antología, Material de lectura Num. 98, Serie Poesía Moderna, UNAM, México, 1982.

(Las traducciones de Allen Ginsberg y Emily Dickinson se encuentran incluidas en Los grandes de la poesía moderna, Poetas de la lengua inglesa, Vol. 1 y Vol. 2, Material de lectura, UNAM, México, 1986.)

Kenneth Patchen, breve antología, Material de lectura Num. 116, Serie Poesía Moderna, UNAM, México, 1986.

Bertolt Brecht: Las visiones y los tiempos oscuros, en colaboración con Pura López Colomé, Serie El Puente, Textos de Difusión Cultural, UNAM, México, 1989.

Ivan Malinowski: El corazón del invierno, en colaboración con Francisco Uriz, Los bífidos, El Tucán de Virginia, México, 1991.

Runas para una mesa redonda, poemas de W. S. Merwin, Colección Margen de Poesía, Casa del Tiempo de la UAM, México, 1994.

W. S. Merwin: Después de los alfabetos, antología poética 1952- 1993, traducciones y selección de Pura López Colomé y Alberto Blanco, prólogo de Octavio Paz, W. S. Merwin y Alberto Blanco, Colección Hotel Ambosmundos, México, 1996.

Dhammapada o las enseñanzas de Buda, Fondo 2000, Fondo de Cultura Económica, México, 1997.
Primera edición en España, Fondo 2000, Fondo de Cultura Económica, España, 1998.
Primera reimpresión en México, Fondo 2000, Fondo de Cultura Económica, México, 2000.

La ecuación del fuego, de Jean-Marc Debenedetti, traducción de Alberto Blanco y Danièle Bonnefois, Libros del Innombrable, Zaragoza, España. 2001.

El Dhammapada, El camino de la verdad, con fotografías de Pepe Navarro, Tezontle, Fondo de Cultura Económica, México, 2004.
Primera reimpresión, México, 2011.

55 poemas de Emily Dickinson, poesía Hiperión, Madrid, España, 2010.

 

Antologías:

Más de dos siglos de poesía norteamericana II, edición bilingüe, selección, prólogo y notas de Alberto Blanco, Serie El Puente, Textos de Difusión Cultural, UNAM, México, 1994.

 

Libros de ciencia traducidos:

Plantas de los Dioses, de Richard Evans Schultes y Albert Hofmann, Fondo de Cultura Económica, México, 1982.

El lado izquierdo de la creación, de John D. Barrow y Joseph Silk, Fondo de Cultura Económica, México, 1991.

 

Libros para niños traducidos:

El día de Miranda para bailar, de Jackie Jasina Schaefer, Four Winds Press, Maxwell Macmillan International, New York, 1994.

Trad. Tomica Bajsic

Papagaji
cijeli dan pričaju
a kada se smrači
utišaju svoje glasove
kako bi razgovarali sa svojim sjenama
i sa tišinom.
Oni su poput svih
–          papagaji –
danju rasprave
noću teški snovi.
Svojim zlatnim nakitom
na mudrim glavama,
briljantnim perjem
i srcem nemirnim
od govora …
Oni su poput svih
–          papagaji –
oni koji najbolje pričaju
imaju kaveze samo svoje.

Luksuzni hotel
Malo po malo večer tamni.
telefonske žice pune se
sve je više raspjevanih ptica.
Na drugu stranu radnici,
a ovdje su gosti.
Ovdje je bazen,
a tamo je žeđ.

Ja, naoblačen
Prije nego se podiglo sunce,
nebo je bilo jako plavo.
Planine su bile toliko  tihe,
razdaljina se nije činila prevelika.
Onda se grad počeo mijenjati,
prašina podizati, i sa suncem
stigli su i oblaci:
još jedan dan bez plavog neba …
Moj život prolazi u polu-satovima,
u projektima dovršenim na pola i nezaključenim ljubavima.
Još jedan dan moram progurati …
sa tijelom i dušom kontaminiran.

Mjesec svakodnevice
Skupljam minute za prozorskim oknom
i u tišini pratim stambene zgrade na jugu.
U povečerje zrak je u gradu nečist
i auti se u jatima vračaju u svoja tužna gnijezda.
Svi ovi tužni životi
u sebi nose dubinski smisao – govorim sebi –
ali kada to pokušam objasniti,
buka me autobusa nadglasa.

Zašto toliki oblici?
Tko ne bi želio prošetati
u cipelama ručno rađenim od Boehmea?
Ili uživati jedući mandarine
iz ulaštenog vrta Chang Tzua?
Želim to istražiti, ustrajem i dalje …
Tko ne bi volio opservirati zvijezde
kroz leće koje je ispolirao Spinoza?
Ili leći odmoriti se na vunenoj
deki ispletenoj od Kabira?
Prikupljam energiju kako bi pronašao odgovor.
Tko ne bi želio zasvirati na
fruli od trske koju je izradio Krišna?
Ili gladan sjesti za stol
na drvenoj klupi koju je konstruirao Isus?
Jednostavna i praktična remek-djela.
Možda je ono što ostaje važno na samom kraju puta
ta divota koja izbija iz dovršene zadaće.
Kvantiteta energije prikupljena za svako djelo.

Dobre želje
Sivi dim diže se za prozorom:
hrđavo sunce rasipa i posljednje sumnje.
Želio bi napustiti ovaj grad
u potrazi za zrakom koji se može disati.
Vjetar s planine
tjera cvjetove da se zatvore u sebe,
i onda klonule latice padaju …
Samo to – ne besmrtnost –
zrak koji možemo disati.

RÃDÃCINÃ PÃTRATÃ A CERULUI

Traducción de Elena-Liliana POPESCU

 

DECLARAflIE DE PRINCIPII

Doamnelor, domnilor,
mai înainte de a începe aceastã lecturã
trebuie sã vã mãrturisesc aici -în modul cel mai natural-
douã lucruri de mare sau de micã însemnãtate (dupã cum se vede)
ºi foarte probabil, fãrã vreo importanfiã.

Prima dintre ele este cã eu sunt chimist.
Nu vreau sã spun prin aceasta cã este tot ceea ce  sunt,
dar pentru cã  formafiia mea este ºtiinfiificã
ºi cã -din  acest motiv- între noi fie vorba,
nu va fi dificil sã fim de acord cã 1+1=2.

Bineînfieles cã dacã cineva dintre voi
crede cã 1+1=3, eu sunt de acord.

Sau dacã cineva dintre voi merge mai departe
ºi crede cã 1+1=3.1416…, iar sunt de acord.

Mai mult; dacã cineva mai curajos
crede cã  1+1=0, subscriu de asemenea.

Deºi trebuie sã mãrturisesc
-ºi acesta este al doilea lucru pe care aº vrea sã-l mãrturisesc-
cã simt o tendinfiã  puternicã sã cred cã 1+1=1.

Dar fiecare om de ºtiinfiã are ecuafiiile care i se cuvin
(sau ecuafiiile care aºa i se par) ºi nu cred cã este cazul
sã facem din aceastã formulã o propozifiie universalã.

 

PRIMA LECflIE DE GEOMETRIE

La început era unu.

Mai aproape de punctul din scrierea maya
decât de linia verticalã a sistemului nostru de notafiie.

Unu nu era o cantitate;
Era calitatea purã a Totului indivizibil.

ªi s-a întâmplat ca plecând din marele unu
-la un moment dat- sã se iveascã toate celelalte numere.

Mai întâi s-a nãscut doi
ºi odatã cu el -imediat- trei.
Apoi, în vertiginoasã succesiune,
au izvorât toate celelate numere.

Mai înainte de unu nu mai fusese decât unu.
Nu zeroul vidului inexistent.
Nici zeroul nimicului absurd.
Doar unu, nimic altceva.

 

A DOUA LECflIE DE GEOMETRIE

La început existã un punct.
Nu are dimensiuni ºi nici înfieles.
Este infinit de mic
ºi este etern: nu depinde de timp.

Un segment de dreaptã -oricât de lung sau scurt ar fi-
confiine un numãr infinit de puncte.

O suprafafiã – oricât de mare sau de micã ar fi aceasta-
are un numãr infinit de puncte;

o infinitate (ce pare) mai mare decât numãrul de puncte
dintr-un segment de dreaptã, ºi totuºi- identicã cu prima.

Un volum -oricât de imens sau de infim poate sã fie-
are un numãr infinit de puncte;

o infinitate (ce pare) mai mare decât numãrul de puncte dintr-o suprafafiã
sau dintr-un segment de dreaptã, ºi totuºi- identicã cu prima.

Orice corp cu patru dimensiuni
pare cã are mai multe puncte decât un volum,
o suprafafiã sau un segment de dreaptã,
ºi -cu toate acestea-
el este acelaºi: infinit.

 

A TREIA LECflIE DE GEOMETRIE

Numãrul de minute pe care-l confiine o orã
este mai mic decât numãrul de secunde pe care-l confiine o  orã.
Fãrã îndoialã, existã tot atâtea secunde câte ore existã,
ani, milenii ºi secole în eternitate.
Numãrul acesta este infinit.

Este straniu, dar în eternitate
numãrul de fracfiiuni de secunde
este identic cu numãrul de secunde,
deoarece existã un numãr infinit
de fracfiiuni între o secundã ºi urmãtoarea.

ªi mai ciudat încã: dacã ne gândim la un ceas
ºi vrem sã-i calculãm circumferinfia,
avem nevoie sã apelãm la numãrul π: 3.1416…
Nu  i se cunosc toate cifrele acestui numãr:
Este ceea ce se cheamã un „numãr irafiional”.

Numãrul total al numerelor irafiionale
care existã, este mai mare decât cel al numãrului de secunde
sau decât cel al numãrului de fracfiiuni de secundã posibile.
Toate aceste serii sunt infinite
numai cã unele sunt mai infinite decât altele.

 

A PATRA LECflIE DE GEOMETRIE

Punctul nu are direcfiie.
Punctul nu are înfieles.
Începutul tuturor lucrurilor
nu este mai mult decât intersecfiia
a douã linii care se atrag
acesta este punctul de plecare.

Linia este punctul în miºcare
înspre universul legilor.
Linia are semnificafiie ºi direcfiie.
Nu este altceva decât intersecfiia
a douã suprafefie care cãlãtoresc.
Se poate parcurge toatã lungimea.

Suprafafia este linia în miºcare
înspre caravana  dimensiunilor.
Suprafafia este întinsã ºi planã.
nu este mai mult decât intersecfiia
a douã volume care se întâlnesc:
se poate desena ºi scrie despre ea.

Volumul este suprafafia în miºcare
în afara sa, prin noaptea pe care o vedem.
Ziua este rezistenfia umbrei.
Volumul nu este mai mult decât intersecfiia
a douã timpuri complete într-un corp:
aici se luptã ºi se ºtie, se iubeºte ºi se tace.